Ce ne rezerva viitorul?

Intotdeauna am fost o persoana realista si tind sa cred ca inca mi-am mai pastrat putin realismul insa evenimentele prin care am trecut in ultima vreme ma fac sa cred ca nu mai e cale de intoarcere pentru mine.

Consider ca nu voi mai fi cu adevarat fericita vreodata si asta din cauza unui baiat stupid,pe care il iubesc intr-un mod la fel de stupid.Ma gandesc deseori ca acest “cosmar” se va termina intr-o zi iar eu imi voi gasi printul pe cal alb care sa ma salveze atunci cand nu ma astept,lucru la care toate fetele viseaza.Ma gandesc deseori ca voi iubi din nou si ca imi voi aduce aminte de trecut ,razand,spunand ca aceste intamplari m-au facut mai puternica si m-au transformat in femeia in care voi fi, adica o femeie fericita.

Insa dupa ce aceste ganduri prea simpliste pentru aceasta viata prea incurcata se duc,apar gandurile care ,poate, pe fiecare femeie ne-au ingrijorat odata si odata.

Daca nu voi mai fi fericita?Daca el era barbatul perfect pentru mine si nu voi mai gasi niciodata pe cineva?De ce nu imi pot continua viata?De ce gandul mi-a ramas tot la el dupa atata timp?

De ce inca mai visez la el stand in patul de vise?

Calatorie

Exista un moment in viata cand te simti increzator in fortele proprii,cand totul merge perfect,viata e frumoasa si o traiesti din plin.Nu ai griji,ganduri negre si in nici un caz nu te gandesti la ce se intampla rau.

Viata e in asa fel incat inveti lucruri noi,sa inveti din greseli si din situatii care pe moment nu au rezolvare.E in asa fel incat strica tot.Momentele acelea minunate care acum 5 minute le aveai?Puff.Au disparut.Au disparut pentru ca e momentul ca tu sa inveti ceva.

Lectia care urmeaza e una grea,e ca o palma peste fata atunci cand nu te astepti.Dintr-o data toate asteptarile pe care le aveai de la viata sunt naruite si singura intrebare care iti vine in minte in acele momente este „De ce?”.Ei bine…pe moment nimeni nu stie de ce dar vestea buna e ca mai devreme sau mai tarziu,tu singur iti vei da seama de ce s-a intamplat asa, pentru ca adevarul este ca oricat de grea ar fi fost „palma data peste fata”la un moment dat, te-a invatat ceva si deasemenea s-a asigurat ca ai priceput raspunsul intrebarii chinuitoare.

Viata e ca o calatorie care din pacate la un moment dat ia sfarsit.Ne pierdem timp pretios incercand sa facem lucrurile sa functioneze cand ar trebuii sa le lasam sa isi urmeze cursul natural pentru ca ele deja funtioneaza doar ca nu cum ne-am asteptat noi.Intr-o calatorie nu e placut sa fi singur,trebuie sa imparti cu cineva binele si raul,prin urmare fiecare dintre noi intr-un punct al vietii isi alege un insotitor iar atunci acesta face tot posibilul sa il pastreze alaturi de el in lunga calatorie.

Si totusi in ciuda celor mai bune intentii ale noastre cativa dintre noi isi vor pierde insotitorii de-a lungul timpului si atunci calatoria va devenii insuportabila.Oamenii au fost facuti pentru multe lucruri(incercari grele) dar singuratatea nu este unul dintre ele.

 

 

New beginning

Dragi cititori…as dorii sa incep cu scuze acest articol.Nu am mai scris de mult,am lasat in spate acest lucru,l-am pus intr-o cutiuta la pastrat in caz ca vreau sa mai scriu vreodata si uite ca ziua asta a venit.Am deschis cutiuta si m-am apucat sa astern cuvinte fara sa modific ceva numai cu gandul ca in viata odata ce ai spus un lucru nu poti sa il mai modifici,poti numai sa il infrumusetezi.
Acest articol este scris cu sentimente impartite..pe de-o parte ma bucur enorm ca am iarasi inspiratie sa scriu,sa fac ceea ce imi place deoarece in ultima vreme am fost intr-un impas total,cu tot ce ma inconjura,eram pierduta pot spune.Insa pe de alta parte sunt amortita.
Ma gandesc serios sa scriu o drama despre viata mea…si nu pentru ca viata mea este intradevar una ci pentru simplul fapt ca eu o vad ca si cum ar fi .Mi s-a spus de multe ori ca eu traiesc in lumea mea imaginara unde imi creez tot timpul problemele,mi s-a spus de atatea ori incat am ajuns sa cred asta.
Astazi,prietenul meu s-a despartit de mine.Pe blogul meu sunt articole triste dar si fericite..ei bine, el este baiatul care cu un ochi ma facea sa rad,sa fiu fericita si sa ma simt norocoasa si cu celalalt ochi ma facea sa plang si sa ma intreb mereu „De ce eu?” intrebare la care un raspuns este deprisos deoarece totul se intampla cu un motiv.
El a fost motivul pentru care am inceput sa scriu,el m-a facut sa vad frumusetea in a scrie,el m-a invatat multe lucruri si pentru asta ii multumesc ,pentru tot ce am trait impreuna,si bune dar si rele pentru ca fiecare relatie te invata ceva.(sper sa vezi asta si sa iti aduca un zambet pe fata).

In urmatoarele mele articole o sa imi povestesc putin trairile cu voi si o sa imi impartasesc gandurile pentru cei care au nevoie de un sfat pentru ca de multe ori primesti sfaturi de la cei dragi insa tu tot incerci sa gasesti scuze desi in adancul tau stii ca au dreptate.(Been there,done that)

Pe curand!si nu uitati…totul se intampla cu un motiv dragii mei

Cel mai bun lucru de facut

Cel mai bun mod de a te descarca?

Scrie!

Scrie neincetat fara sa modifici,fara sa te gandesti cum suna mai bine,fara sa te opresti.Scrie tot ce iti trece in cap,lasa-ti gandurile sa navaleasca,emotiile sa te acapareze,descarca-te scriind si nu iti ascunde sentimentele.Facand acest lucru iti da o alta perspectiva decat cea pe care o ai atunci cand esti suparat.Te ajuta sa cantaresti lucrurile mai bine si te face sa vezi unde ai gresit ,tu putand intelege mai bine lucrurile, fara sa iti para rau.

Este doar un sfat dar nu strica sa incerci.

Ganduri tarzii

Ii poti spune oare „nu”persoanei iubite atunci cand are nevoie de ajutor?

N-as putea face asta,as face orice ca sa ii fie bine si sa ii fiu alaturi atunci cand e nevoie insa sunt persoane care nu gandesc ca mine,persoane care considera ca e perfect normal sa iti pui interesele tale pe primul loc si putin sa-ti pese de ce se intampla cu altii.Pe de o parte admir aceasta latura,fac in asa fel incat sa le fie bine si nu vor sa ajunga in cazul in care atunci „cand esti bun esti luat de prost”.Insa pe de alta parte,o latura din mine uraste din tot sufletul asta…indiferenta unora si aproape ca ma urasc chiar si pe mine…pe mine,ca nu sunt in stare sa fiu ca ei.

Gandul ca cineva o sa-mi vada aceasta latura si o s-o aprecieze, imi mangaie inima.

Gandul ca acesti oameni nu iubesc intradevar,mi-o sfarama in bucati.

Am trait tot timpul asta alaturi de un om care crede ca ma iubeste,care crede ca stie ce inseamna sa iubesti cu adevarat ?

Lucrurile marunte intr-o relatie te fac sa iti dai seama cu adevarat de sentimentele pe care le are pentru tine;o simpla imbratisare atunci cand e necesara,o mangaiere pe frunte sau doar o vorba buna.

Asa ca intrebarea mea este:ar trebuii sa imprumut aceasta latura pentru un moment si ma sa gandesc mai intai la binele meu sau sa raman asa cum sunt si sa trec cu vederea sperand ca tot ce am scris in seara asta e eronat,ca el chiar ma iubeste si ca e doar felul lui ,pentru ca mi-as dorii sa-mi spuna cineva asta,sa-mi spuna ca gresesc.

Ploaie in luna lui Marte

Nichita Stănescu


Ploaie în luna lui Marte Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.