patuldevise

Intotdeauna am fost o persoana realista si tind sa cred ca inca mi-am mai pastrat putin realismul insa evenimentele prin care am trecut in ultima vreme ma fac sa cred ca nu mai e cale de intoarcere pentru mine.

Consider ca nu voi mai fi cu adevarat fericita vreodata si asta din cauza unui baiat stupid,pe care il iubesc intr-un mod la fel de stupid.Ma gandesc deseori ca acest “cosmar” se va termina intr-o zi iar eu imi voi gasi printul pe cal alb care sa ma salveze atunci cand nu ma astept,lucru la care toate fetele viseaza.Ma gandesc deseori ca voi iubi din nou si ca imi voi aduce aminte de trecut ,razand,spunand ca aceste intamplari m-au facut mai puternica si m-au transformat in femeia in care voi fi, adica o femeie fericita.

Insa dupa ce aceste ganduri prea simpliste pentru aceasta viata prea incurcata se duc,apar gandurile care ,poate, pe fiecare femeie ne-au ingrijorat odata si odata.

Daca nu voi mai fi fericita?Daca el era barbatul perfect pentru mine si nu voi mai gasi niciodata pe cineva?De ce nu imi pot continua viata?De ce gandul mi-a ramas tot la el dupa atata timp?

De ce inca mai visez la el stand in patul de vise?

Dragi cititori…as dorii sa incep cu scuze acest articol.Nu am mai scris de mult,am lasat in spate acest lucru,l-am pus intr-o cutiuta la pastrat in caz ca vreau sa mai scriu vreodata si uite ca ziua asta a venit.Am deschis cutiuta si m-am apucat sa astern cuvinte fara sa modific ceva numai cu gandul ca in viata odata ce ai spus un lucru nu poti sa il mai modifici,poti numai sa il infrumusetezi.
Acest articol este scris cu sentimente impartite..pe de-o parte ma bucur enorm ca am iarasi inspiratie sa scriu,sa fac ceea ce imi place deoarece in ultima vreme am fost intr-un impas total,cu tot ce ma inconjura,eram pierduta pot spune.Insa pe de alta parte sunt amortita.
Ma gandesc serios sa scriu o drama despre viata mea…si nu pentru ca viata mea este intradevar una ci pentru simplul fapt ca eu o vad ca si cum ar fi .Mi s-a spus de multe ori ca eu traiesc in lumea mea imaginara unde imi creez tot timpul problemele,mi s-a spus de atatea ori incat am ajuns sa cred asta.
Astazi,prietenul meu s-a despartit de mine.Pe blogul meu sunt articole triste dar si fericite..ei bine, el este baiatul care cu un ochi ma facea sa rad,sa fiu fericita si sa ma simt norocoasa si cu celalalt ochi ma facea sa plang si sa ma intreb mereu „De ce eu?” intrebare la care un raspuns este deprisos deoarece totul se intampla cu un motiv.
El a fost motivul pentru care am inceput sa scriu,el m-a facut sa vad frumusetea in a scrie,el m-a invatat multe lucruri si pentru asta ii multumesc ,pentru tot ce am trait impreuna,si bune dar si rele pentru ca fiecare relatie te invata ceva.(sper sa vezi asta si sa iti aduca un zambet pe fata).

In urmatoarele mele articole o sa imi povestesc putin trairile cu voi si o sa imi impartasesc gandurile pentru cei care au nevoie de un sfat pentru ca de multe ori primesti sfaturi de la cei dragi insa tu tot incerci sa gasesti scuze desi in adancul tau stii ca au dreptate.(Been there,done that)

Pe curand!si nu uitati…totul se intampla cu un motiv dragii mei