Va scriu pentru ca ma apasa suferinta ei si strigatul de ajutor, oare stiti toate astea?
Isi odihneste sufletul in amintirile cu dumneavoastra, va striga cu disperare numele de tata,
Va multumeste, insa cuvintele o ard pentru ca nu le-a spus la timpul potrivit,
Tavalugul neputintei i-a cuprins trupul plapand si rataceste prin carari de ploi,
Ar vrea sa fauresca o scara, sa urce in fiecare seara, sa fure-o imbratisare, sa mai petreaca o farama de timp in doi,
I-a ingenucheat sufletul, are cicatrici si rani adanci lasate de durerea singuratatii,
Isi doreste sa ramana agatata in timp, plange turbat si zgomotos,
Si-ar vrea sa nu o mai apese dorul ce-i ia si ultima gura de aer,
Si-a plecat in gand de-atatea ori, s-a rupt de inima, de chin, rememorand durerea,
Ar vrea sa lase totul, sa uite, sa nu se mai intoarca,
Si se intreaba neincetat, de acolo unde…
Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult
patuldevise 